Povestea noastra – partea a II-a

O saptamana intreaga a fost tinta diverselor atacuri:

  1. In ziua de marti 23 octombrie 2018 colegul cel agresiv l-a impins, agresat fizic si verbal, pana la momentul in care l-a dat cu capul de perete, provocandu-i o urata tumefactie (fapt constatat la cabinetul scolar).
  2. A doua zi, miercuri 24 octombrie 2018 acelasi elev insotit de un alt coleg l-au amenintat si l-au tot provocat la o lupta “corp la corp”, urmarindu-l atat la banca lui, cat si la toaleta sau pe holurile scolii. I-au luat lucrurile de pe banca si au jucat fotbal cu ele prin clasa: penar, sticla cu apa. Dorind sa o anunte pe d-na diriginta despre aceste incidente a rugat-o pe sefa clasei sa o contacteze, fiind refuzat, ba chiar mai mult amenintat ca va spune ca el este vinovat pentru toate cele petrecute!
  3. Joi 25 octombrie, punctul culminant a fost reprezentat de strangerea de gat a lui Andrei, tot de catre colegul agresiv, fapt vazut si de sefii clasei, dar care s-au aratat, din nou, indiferenti la cererea de a anunta diriginta.
  4. Vineri se termina totul in aceleasi auspicii: colegul agresiv il strange de gat si celalalt provocator  il loveste peste fata de doua ori. Este trimis la cabinetul scolar unde se constata urmele agresiunii si totodata este sesizata conducerea scolii. In urma vizionarii imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere sunt trase concluziile in cadrul consiliului profesoral. Nu am fost niciodata instiintati despre aceste concluzii, mai ales ca suntem parte implicata in evenimente.

Nu numai ca nu a dorit sa asculte varianta lui Andrei, ba mai mult d-na diriginta se arata de fiecare data impotriva lui, tinandu-i partea celulilalt elev. Barfele clasei spuneau ca este protejatul d-nei. Cert este ca barfe au aparut si la adresa noastra, fiind parinti care spuneau ca Andrei a fost cel agresiv. Nu s-a aratat nimeni interesat sa remedieze aceasta situatie, ba mai mult au fost alimentate aceste supozitii! Am cerut explicatii, dar mereu eram tratati cu zambete ironice si cu promisiuni ca vor fi calmate lucrurile, etc.  Dar situatia nu era nici pe departe sub control….

VA URMA…

În categoria Educatie, Scoala | Etichete , , , , , | Lasă un comentariu

Povestea noastra – partea 1

Despre bulling in Romania

Bulling in scolile din Romania

In  august 2018, in urma unor evenimente din viata noastra (mutarea intr-un nou cartier, scaderea nivelului salariului, diverse cheltuieli legate de sporturile practicate, etc.) am luat decizia ca fiul nostru Andrei sa mearga in ciclul gimnazial intr-o scoala de stat in sectorul in care ne-am mutat.

Ca fiecare parinte am mers  la diverse scoli din cartier si am intrebat despre conditiile de inscriere, am cautat sa vedem cum arata, cum se desfasoara activitatile (gen sala de sport, laboratoare). Am gasit scoli unde elevul trebuia sa aiba cunostinte de limba italiana sau spaniola, scoli mai apropiate sau nu de casa si am ales sa ne incercam norocul la o scoala care asigura: parcare, posibilitatea ajungerii cu un mijloc de transport in comun,  siguranta (paza si supraveghere video), recenzii bune despre activitati, promovabilitate, dar si apropierea de parcul unde Andrei mergea la antrenamente de fotbal.

Cu totii am pornit pe acest drum cu inima deschisa ca este un nou inceput. Este drept ca Andrei avea o reticenta din cauza faptului ca “reclama” scolilor de stat nu era cea mai roz, nu dorea sa se simta in plus. Zi de zi incepea sa se adapteze, uneori mai un pas inainte doi inapoi si asta din cauza faptului ca perceptia lui asupra a ceea ce trebuie sa se intample la scoala nu corespundea realitatii. Copiii care nu raspundeau la salut, micile barfe care ii faceau sa para la inceput de gradinita si pana la faptul ca usile de la toaleta erau pline de graffiti, ca lipsea hartia cu desavarsire si uneori si apa… L-am incurajat spunandu-i ca nu apa si hartia igienica ne fac oameni intelepti, ci informatiile pe care ni le insusim la scoala.

A reusit rezultate foarte bune la testele initiale (note de la 8,50 in sus) spre mandria lui si a noastra. Credeam ca astfel va fi apreciat atat de profesori, cat si de colegi, nefiind un elev care sa nu faca fata „pretentiilor” clasei (asa fusesem informati cand am primit hotararea de inscriere: ca este o clasa buna, cu pretentii ridicate). De cate ori avea ocazia ridica mana si raspundea la lectiile recapitulative din anii primari sau la noile lectii predate. La sedinta cu parintii am inteles care este treaba: parintii erau impartiti in grupuri care mai de care mai interesati de suprematia in ochii clasei, pareau ca o cunosc de ceva timp d-na diriginta…. Am cotizat fara comentarii la fondul clasei, suma care nu era chiar de colea (mai apoi am fost printre cei care au dat fara sa comenteze fondul scolii, chiar daca alti parinti, nefiind de acord, nu il dau). Am mers sa vorbim cu d-na diriginta la orele de consfatuiri, voiam sa vedem cum putem sa facem ca fiul nostru sa nu se simta neprimit in colectiv.

Mare ne-a fost mirarea cand am auzit ca este mai neastamparat, ca este perceput ca un copil care vrea sa dea replica tot timpul si mai ales ca elevii din clasa se plang ca ii sfideaza.  Prea se da destept, prea le stie pe toate…mananca floricele de porumb la scoala si bea suc (treburi nemaivazute si nemaicrezute in acest colectiv). Notele nu erau rele, putine, dar nu contau nicidecum in fata plangerilor colegilor: ca sta prea in fata in banca, ca trece pe langa banca lor si o atinge, ca sterge tabla cand este elev de serviciu si fetele ar dori sa joace diverse jocuri pe table, ca mereu are intrebari suplimentare la ore). Am concluzionat ca nu e chiar de rau inceputul si am promis ca vom incerca sa corectam debitul verbal a lui Andrei.

Lucrurile au decurs frumos vreo luna si jumatate, dupa care fiul nostru a inceput sa ne povesteasca cum este agresat verbal, mai intai, si apoi chiar fizic de un coleg. Coleg cu care incercase sa se imprieteneasca la inceput, fiind amandoi noi veniti in colectiv, dar limbajul si comportamentul schimbator al acestuia l-au facut sa se departeze. Numai ca acesta a inceput sa il jigneasca constant, sa spuna diverse lucruri despre el (de la faptul ca stie el stie ca Andrei a fost exmatriculat de la scoala la care a fost si ca era la un pas sa ramana repetent, pana la faptul ca vorbeste urat atat cu el cat si cu alti colegi). Noi am crezut ca sunt doar rautati copilarasti si ca cine are de auzit si de vazut va auzi adevarul, va vedea ca el nu este un copil rau. Dar nu! Lucrurile s-au degradat si multe evenimente au fost trecute cu vederea de catre diriginta, profesori si chiar conducerea scolii.

Pana nu a ajuns cu ochiul invinetit la cabinetul scolar nimeni nu a miscat un deget. Chiar si atunci, doar la insistentele noastre telefonice (eram plecati din tara cu diverse treburi) au fost verificate camerele de supraveghere si au avut loc diverse discutii cu cei implicati. Este adevarat ca la inceput au mintit incercand sa se acopere…dar adevarul a iesit la iveala. Si Andrei a fost apostrofat pentru ca s-a aparat, fapt care a creat pentru el un moment de blocaj emotional…

VA URMA…

În categoria Educatie, Info, Scoala | Etichete , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre Bulling

Bulling-ul in Scolile din Romania

Despre bulling in Romania

Bulling-ul in Scolile din Romania

Un subiect foarte dezbatut si, chiar la moda, in ultima perioada de timp este “bulling-ul”! Termen nou in viata noastra cotidiana, dar, ca si inteles si aplicare, este foarte vechi.

Dintotdeauna in scoala romaneasca sau la cluburile sportive sau in viata privata s-au petrecut intamplari care pot fi clasate in categoria bulling-ului. Amenintarile, batjocura, lovirile erau ori trecute cu vederea, ori categorisite ca fiind “copii obraznici” sau, cel mai grav si mai adesea, erau ascunse de persoanele vatamate. Rusinea de a povesti cele intamplate si faptul ca adultii nu credeau spusele copiilor au dus la creearea unor situatii dificile, uneori cu consecinte dramatice.

Dar, iata ca ne-am aliniat normelor europene si internationale, atat in felul in care gandim, cat si din punct de vedere legislativ. Din pacate, cu toate acestea, tot nu se face nimic! Si mai dramatic este atunci cand cei “mari”, cei care pot lua decizia de a opri si de a pedepsi aceste manifestari nu fac nimic!!!

Una dintre marile tragedii se petrece in mediul scolar, unde nu numai copiii se jignesc intre ei, se lovesc, se scuipa…, ci chiar si adultii (cadre didactice, parinti) iau parte la aceste evenimente, in mod activ sau tacit. Uneori inchid ochii, se intorc cu spatele, nu aud si considera ca nu s-a intamplat NIMIC. Alteori, instiga sau participa activ la acest proces, din care cel vizat iese de multe ori nu numai sifonat, suparat, cu psihicul daramat, dezamagit, ci si vinovat de ceea ce se intampla. Simpla lui prezenta ii atrage vina!!!! Degeaba avem paza in scoli (platita de noi parintii), pentru ca daca povestesc cele intamplate sau se implica prea mult risca pierderea locului de munca. Degeaba avem sisteme de supraveghere sofisticate: unele functioneaza, altele nu… Degeaba avem profesori de serviciu pentru ca dansii nu vad, nu aud!!!!

Ma intreb cum poti sa te plangi de salarii, de conditiile de munca, de elevi, de parinti, etc. cand tu, persoana responsabila de educatia copiilor, nu faci NIMIC! Elevii vorbesc urat in prezenta ta si tu nu auzi, faci diferente intre copii in functie de cadoul primit cu diferite ocazii: inceperea anului scolar, 1 martie, 8 martie, Paste, Craciun etc. Degeaba copiii au rezultate bune la invatatura, la campionate sportive, partea materiala acapareaza tot!

Cel mai bine ar fi sa vorbim, sa scoatem la lumina aceste cazuri fara frica notelor mici… pentru ca totul duce tot la presiunea asupra copiilor nostri.

Daca mi se permite un sfat: Parinti vorbiti cu fiii si fiicele voastre, cercetati si apoi faceti ceea ce este mai bine pentru linistea lor!

Din pacate, nu vorbesc doar din carti sau din auzite ci, chiar trecem printr-o situatie urata de acest gen si uneori cred ca sistemul de valori din invatamantul romanesc s-a schimbat in mod tragic si urat! Valorile insuflate generatiei mele au fost de mult târâte in uitare si atunci cand incerc sa le reamintesc intr-o discutie simpla sunt luata peste picior: “pe vremea dvs”!

In postarile viitoare va voi relata povestea noastra, felul in care am abordat noi situatia, modul in care am fost tratati, raspunsurile primite… Si asta pentru ca doresc sa nu ramanem doar un alt “fraier” pe lista unor persoane care, in aroganta lor,  cred ca lumea incepe cu ei si termina tot cu ei!

 

În categoria Educatie, Scoala | Etichete , , | Lasă un comentariu