Povestea noastra – partea a 4-a

La prima sedinta a semestrului doi, tata este pus la zid de catre un grup de mamici nemultumite de faptul ca Andrei are note mari si chiar 10 la purtare, in ciuda faptului ca e obraznic, agresiv si injura! In fata acestei situatii diriginta face apel la diplomatie, deoarece noi am urmat toti pasii pe care scoala ni i-a recomandat, venim la sedinte si discutam situatia copilului si cu alte cadre didactice, tocmai pentru ca vrem ca lui sa ii mearga bine in acest colectiv. Faptul ca am luat legatura cu d-na consilier a scolii, faptul ca Andrei a mers la cateva consfatuiri cu d-na, faptul ca dansa nu a considerat ca ar avea vreo problema comportamentala sau mintala (asa cum am fost acuzati atat de d-na diriginta, cat si de o mamica). Este adevarat ca nu am primit nici un raport scris, dar din ceea ce a relatat d-na diriginta reiese ca si el are dreptate si merita o sansa in colectiv. Tatal elevului agresor promite de asemenea ca va face tot posibilul ca fiul lui sa nu il mai deranjeze pe Andrei.

Dar nu este asa! Nu numai ca d-na diriginta refuza constant sa il mute mai in fata pe Andrei, mai mult il lasa in apropierea colegului agresiv. Acesta considera ca este bine asezat in comunitatea clasei si continua agresivitatea verbala si psihica, mai ales. Mai mereu atrage atentia profesorilor cum ca Andrei ii vorbeste urat in timpul orelor (fapt care nu poate fi verificat, dar nici nu credem ca s-a facut ceva in aceasta privinta). Daca este liber un loc in fata Andrei cere sa fie mutat acolo si orele nu mai au probleme. Deci… credem ca nu el provoaca! Evenimentele continua: il filmeaza cu telefonul mereu: in clasa atat in pauze, cat si in timpul orelor, pe hol, il urmareste in curtea scolii unde vorbeste urat despre el, il impinge in mod constant, la orele de sport joaca fotbal cu sticla de apa a lui Andrei (fapt care il supara si pe dl. profesor de sport care il pune in nenumarate randuri sa “repare” situatia). Daca Andrei pleaca din clasa isi gaseste ghiozdanul ravasit, ud si lucrurile aruncate prin clasa. Nimeni nu recunoaste, nimeni nu vede, mai mult, d-na diriginta considera ca sunt copilarii. La cererea noastra si a lui Andrei de a verifica imaginile surprinse pe camera de supraveghere a clasei doamna este de neoprit: tipa, acuza, spune ca trebuie chemata politia pentru asemenea procedura, ca nu este normal ca la fiecare suparare sa verificam asa strict! Supararea este ca acest fapt da si mai mult curaj agresorului si prietenilor sai (pe care ii plateste sa stea in banca impreuna sau sa se joace cu el) care vad ca nu sunt prinsi, pot minti oricat si pot agresa linistiti fara a fi pedepsiti.

De aceea cuvintele nu le mai sunt de ajuns (eu am bani, tu esti prost si sarac…te imbraci de la Dechatlon ca un sarac… nu ai bani de un gel pentru par ca sa iti faci freza…etc), el trece iar la agresiune fizica constanta.

Plangerile la directorat curg. Avem informatii din cadrul scolii cum ca si alti copii de la alte clase se plang de acesti elevi, de faptul ca sunt agresivi pe holurile scolii, in curtea scolii, deoarece glumele lor si limbajul folosit depasesc limita suportabilitatii si a bunului simt. Dar, noi scriem si atat: nu primim raspuns si nimeni nu recunoaste pe fata ca exista plangeri variate. Ba mai mult: orice plangere depunem la directorat ii este reprosata lui Andrei de catre colegi. Si asta in aceeasi zi! Chiar primim e-mail-uri si mesaje pe grupul parintilor clasei in care suntem jigniti si acuzati ca incercam sa le stricam ordinea din clasa. Adica noi cei veniti noi in clasa nu stim cu ce eforturi a fost numita d-na diriginta, nu stim sa ne educam copilul, suntem jigniti si noi si fiul nostru.

Si sa nu credeti ca aici se termina povestea: NU! Din pacate evenimentele au trecut la alt nivel, ajungandu-se la plangere penala… Insa va voi povesti pe larg intr-un capitol viitor!

Va urma…

În categoria Educatie, Scoala | Etichete , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Vizita la expozitia „Space Adventure”

Sambata – 27 iulie 2019 – ne gandim la un program distractiv in familie. Dat fiind faptul ca suntem doar cu mezinul familiei, ne gandim la o vizita la Space Adventure. Ceva de invatat din istoria zborului in spatiu, ceva nou in cadrul expozitional din Bucuresti, reclama frumoasa, posibilitatea de a testa cateva simulatoare… ne duc cu gandul ca va fi o zi draguta.

Din pacate costuri mari pentru o prezentare minimalistica…Deplasarea pana la RomExpo, biletul extra scump (mai ales ca este week-end si biletele au pret diferit fata de zilele de miercuri, joi si vineri – luni si marti este inchis) , logistica slaba (suntem intampinati cu intrebarea: „aveti bilete on-line?”). Buna posibilitatea acestor achizitii on-line, nimic de zis ca poti foarte usor achizitiona bilete de la casa de bilete. Nu exista diferente sau discount-uri. Coada nu era: o familie cu doi copii in fata noastra si o familie dupa noi!!! Era mai pe la ora 11:00 (programul de vizitare incepuse de 1 ora).  (Atentie: daca doriti sa iesiti din cadrul expozitional, din diverse motive, nu mai puteti reveni – doar daca nu platiti iar biletul – chiar daca aveti bratari la mana). Exista si un pret VIP – valabil pentru orice zi si orice ora cu intrare directă si care ofera posibiliatatea de a reveni in expozitie.

Intri in atmosfera istorica a spatiului… trebuie stat sa citesti: bun pentru cei mari, cei mici se plictisesc dupa primele 2 -3 spatii expozitionale. Chiar daca parintii incearca sa le citeasca, sa le capteze atentia e prea mult (ei vor sa vada rachetele si navele spatiale)… cele cateva persoane imbracate in tricourile expozitiei nu dau informatii, se plimba cate doi barfind alti doi, vorbesc la telefon. Daca intrebi ceva pleaca fara sa vorbeasca, telefonul este mult mai important decat intrebarea unui pusti despre simulatoare.

Eu sincer am incercat: am citit, mi-am reamintit nume reprezentative ale domeniului, am zambit la vederea machetelor reprezentandu-i pe Darth Vader si Yoda din Razboiul Stelelor, am ramas uimita de compactarea produselor (atat mancare, cat si produse de curatenie) luate in spatiu, am constatat lipsa informatiilor despre contributia romaneasca in domeniu…si multe altele. Da, vin dintr-o generatie care invata despre multe domenii, o generatie fara tehnologie si pentru care cititul era un mijloc de cunoastere si relaxare. Dar juniorul meu reprezinta genaratia tehnologica, care isi doreste sa apese pe butoane si sa vada ce intampla, poate sa vada informatiile sub forma unor mici si interactive filme, posibilitatea de a incerca un costum…. Daca veti merge veti vedea ca reclama este sufletul comertului: circula fotografii foarte colorate si frumoase cu simulatoarele, cu persoanele care incearca costumul de astronaut, dar la cat de intuneric este in expozitiei eu sunt sigura ca nu sunt din acel loc!

0k…ceva atracție la simulatoare (vechi si foarte vechi), dar și acelea la costuri: 7 lei jetonul și ai 5 minute sau o învârteala… Ok de citit, de văzut ceva filme, dar nu tu un ghid care sa atragă publicul, sa răspundă la ceva întrebări interactive, fotografii instant cu posibilitatea alegerii la final… NU!

Toalete interioare exista, aveti unde merge la o cafea, insa  magazinul de suveniruri se deschidea peste 2 săptămâni (noi am vizitat sâmbătă 27 Iulie). Am fost informati ca putem pastra bratarile pentru a vizita magazinul dupa deschidere….

Pentru mine a fost doar o vizita scumpa, am vazut ce poate oferi o asemenea expozitie extrem de mediatizata. Pentru ai mei a fost o pierdere de timp pe bani multi!!!

În categoria Info | Etichete , , , , , | Lasă un comentariu

Povestea noastra – partea a 3-a

Impingerile si amenintarile nu au incetat, au devenit incidente zilnice, iar jignirile deja au ajuns la un alt nivel: “mătă e proasta si curva!” – cuvinte foarte des folosite de un coleg (cunoscut din anii primari ca fiind agresiv atat verbal, cat si fizic), care de asemenea nu este raportat de sefa clasei, deoarece “este coleg vechi si stie ca este obraznic…”  In data de 27 noiembrie 2018 au loc mai multe incidente printre care si faptul ca este impins pe hol de elevul cel nou si care il agreseaza constant (incidentul s-a petrecut in ultima pauza a programului). Acesta a venit din spatele lui si l-a impins in mod intentionat, Andrei lovindu-se la mana. Andrei nu a mai apelat la d-na asistenta, chiar daca avea o echimoza pe mana, deoarece a dorit sa participle la ora de engleza. In aceeasi zi, in urma unor discutii aparute intre elevii clasei, discutii legate de bidoanele cu apa ale lor, un alt coleg micut de statura si slabut a reactionat agresiv dorind sa arunce pe geam termosul altui coleg. Am inteles ca unii colegi au incercat sa il faca sa se razgandeasca, la aceste negocieri fiind prezent si  Andrei Stefan. Dupa spusele lui el nu s-a implicat prea mult in discutie, dat fiind faptul ca nu isi doreste conflicte gratuite, doar a luat termosul si i l-a inapoiat colegului proprietar al termosului. Mai tarziu, nervos fiind elevul slabut si micut il impinge pe Andrei pe scarile scolii, acesta cazand peste alti doi colegi.  Andrei s-a lovit serios la sold si picior, necesitand vizita la medic a doua zi.  In seara zilei respective am trimis un mesaj d-nei diriginte care a avut o discutie cu elevii clasei a doua zi. Concluziile oficiale nu le cunoastem, deoarece nu ne-au fost aduse la cunostinta, stim doar ca au fost colegi care au sustinut varianta povestita de fiul nostru.

Am fost acuzati de tatal colegului micut si slabut ca Andrei l-a agresat pe acesta, povestea avand protagonistii invers pozitionati. Doar ancheta d-nei diriginte ne-a calmat si nu am facut plangere. Am considerat ca cel mai destept cedeaza primul si ca putem intoarce obrazul celalalt, mai ales ca voiam o linistire a situatiei in clasa. Chiar nu ne doream scandaluri si certuri pentru dovedirea nevinovatiei, ci doream doar liniste. Dar, de aici au inceput barfele intre parinti, cum ca asta nou e obraznic, jigneste si trebuie neaparat expulzat din clasa. Aceste barfe fiind alimentate in sedintele cu parintii de insasi d-na diriginta, care ne caracterizeaza (in lipsa) ca fiind dezinteresati de situatia fiului nostru, ca nu participam la sedinte, ca nu suntem oameni de inteles. Din cauza situatiei disciplinare a fost convocata o sedinta cu parintii, la care trebuia sa participle tata (Gelu Constantin), mama fiind bolnava de gripa. Intamplarea face ca in acea zi tatal sa mearga la Brasov pentru o lucrare de serviciu, dar timpul permitea intoarcerea sa pana la ora sedintei. Socoteala nu este cea buna, traficul pune capat intervalului de timp si tata nu poate ajunge la sedinta. Trimite un mesaj telefonic d-nei diriginte in care ii explica situatia, nu primeste nici un raspuns. Primim in schimb o plangere din partea parintilor adresata conducerii scolii. In urma discutiei avute cu cei din conducere impreuna cu d-na diriginta aflam ca suntem dezinteresati si chiulangii de la sedintele cu parintii. In momentul in cate tata cere procesele verbale ale sedintelor, unde semnatura mamei apare de fiecare data, d-na da un pas inapoi spunand ca este o neintelegere.

Joi 17 Ianuarie, dupa ora de educatie fizica isi gaseste toate lucrurile puse sub dusul de la vestiar, pline de apa. Mama merge la scoala pentru a ii duce schimburi si vorbeste cu profesorul de educatie fizica care promite o ancheta la ora de a doua zi. Nu se rezolva nimic, doar tot o mare batjocoreala din cauza colegilor.

Andrei termina semestrul I cu media 9,00!!! Deci nu este cel care “trage clasa in jos” asa cum a fost acuzat in mai multe randuri, atat de copii, de parinti sau de d-na diriginta! Nu a avut nici o situatie de corigenta, fata de alti colegi care sunt iertati de corigenta doar pentru fapul ca sunt la inceput de drum in ciclul gimnazial. Acum chiar am crezut ca d-na diriginta il va crede si pe el cand se plange, nefiind un copil care sa nu vrea binele colectivului….

Va urma…

În categoria Educatie, Info, Scoala | Etichete , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Povestea noastra – partea a 2-a

O saptamana intreaga a fost tinta diverselor atacuri:

  1. In ziua de marti 23 octombrie 2018 colegul cel agresiv l-a impins, agresat fizic si verbal, pana la momentul in care l-a dat cu capul de perete, provocandu-i o urata tumefactie (fapt constatat la cabinetul scolar).
  2. A doua zi, miercuri 24 octombrie 2018 acelasi elev insotit de un alt coleg l-au amenintat si l-au tot provocat la o lupta “corp la corp”, urmarindu-l atat la banca lui, cat si la toaleta sau pe holurile scolii. I-au luat lucrurile de pe banca si au jucat fotbal cu ele prin clasa: penar, sticla cu apa. Dorind sa o anunte pe d-na diriginta despre aceste incidente a rugat-o pe sefa clasei sa o contacteze, fiind refuzat, ba chiar mai mult amenintat ca va spune ca el este vinovat pentru toate cele petrecute!
  3. Joi 25 octombrie, punctul culminant a fost reprezentat de strangerea de gat a lui Andrei, tot de catre colegul agresiv, fapt vazut si de sefii clasei, dar care s-au aratat, din nou, indiferenti la cererea de a anunta diriginta.
  4. Vineri se termina totul in aceleasi auspicii: colegul agresiv il strange de gat si celalalt provocator  il loveste peste fata de doua ori. Este trimis la cabinetul scolar unde se constata urmele agresiunii si totodata este sesizata conducerea scolii. In urma vizionarii imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere sunt trase concluziile in cadrul consiliului profesoral. Nu am fost niciodata instiintati despre aceste concluzii, mai ales ca suntem parte implicata in evenimente.

Nu numai ca nu a dorit sa asculte varianta lui Andrei, ba mai mult d-na diriginta se arata de fiecare data impotriva lui, tinandu-i partea celulilalt elev. Barfele clasei spuneau ca este protejatul d-nei. Cert este ca barfe au aparut si la adresa noastra, fiind parinti care spuneau ca Andrei a fost cel agresiv. Nu s-a aratat nimeni interesat sa remedieze aceasta situatie, ba mai mult au fost alimentate aceste supozitii! Am cerut explicatii, dar mereu eram tratati cu zambete ironice si cu promisiuni ca vor fi calmate lucrurile, etc.  Dar situatia nu era nici pe departe sub control….

VA URMA…

În categoria Educatie, Scoala | Etichete , , , , , | Lasă un comentariu

Povestea noastra – partea 1

Despre bulling in Romania

Bulling in scolile din Romania

In  august 2018, in urma unor evenimente din viata noastra (mutarea intr-un nou cartier, scaderea nivelului salariului, diverse cheltuieli legate de sporturile practicate, etc.) am luat decizia ca fiul nostru Andrei sa mearga in ciclul gimnazial intr-o scoala de stat in sectorul in care ne-am mutat.

Ca fiecare parinte am mers  la diverse scoli din cartier si am intrebat despre conditiile de inscriere, am cautat sa vedem cum arata, cum se desfasoara activitatile (gen sala de sport, laboratoare). Am gasit scoli unde elevul trebuia sa aiba cunostinte de limba italiana sau spaniola, scoli mai apropiate sau nu de casa si am ales sa ne incercam norocul la o scoala care asigura: parcare, posibilitatea ajungerii cu un mijloc de transport in comun,  siguranta (paza si supraveghere video), recenzii bune despre activitati, promovabilitate, dar si apropierea de parcul unde Andrei mergea la antrenamente de fotbal.

Cu totii am pornit pe acest drum cu inima deschisa ca este un nou inceput. Este drept ca Andrei avea o reticenta din cauza faptului ca “reclama” scolilor de stat nu era cea mai roz, nu dorea sa se simta in plus. Zi de zi incepea sa se adapteze, uneori mai un pas inainte doi inapoi si asta din cauza faptului ca perceptia lui asupra a ceea ce trebuie sa se intample la scoala nu corespundea realitatii. Copiii care nu raspundeau la salut, micile barfe care ii faceau sa para la inceput de gradinita si pana la faptul ca usile de la toaleta erau pline de graffiti, ca lipsea hartia cu desavarsire si uneori si apa… L-am incurajat spunandu-i ca nu apa si hartia igienica ne fac oameni intelepti, ci informatiile pe care ni le insusim la scoala.

A reusit rezultate foarte bune la testele initiale (note de la 8,50 in sus) spre mandria lui si a noastra. Credeam ca astfel va fi apreciat atat de profesori, cat si de colegi, nefiind un elev care sa nu faca fata „pretentiilor” clasei (asa fusesem informati cand am primit hotararea de inscriere: ca este o clasa buna, cu pretentii ridicate). De cate ori avea ocazia ridica mana si raspundea la lectiile recapitulative din anii primari sau la noile lectii predate. La sedinta cu parintii am inteles care este treaba: parintii erau impartiti in grupuri care mai de care mai interesati de suprematia in ochii clasei, pareau ca o cunosc de ceva timp d-na diriginta…. Am cotizat fara comentarii la fondul clasei, suma care nu era chiar de colea (mai apoi am fost printre cei care au dat fara sa comenteze fondul scolii, chiar daca alti parinti, nefiind de acord, nu il dau). Am mers sa vorbim cu d-na diriginta la orele de consfatuiri, voiam sa vedem cum putem sa facem ca fiul nostru sa nu se simta neprimit in colectiv.

Mare ne-a fost mirarea cand am auzit ca este mai neastamparat, ca este perceput ca un copil care vrea sa dea replica tot timpul si mai ales ca elevii din clasa se plang ca ii sfideaza.  Prea se da destept, prea le stie pe toate…mananca floricele de porumb la scoala si bea suc (treburi nemaivazute si nemaicrezute in acest colectiv). Notele nu erau rele, putine, dar nu contau nicidecum in fata plangerilor colegilor: ca sta prea in fata in banca, ca trece pe langa banca lor si o atinge, ca sterge tabla cand este elev de serviciu si fetele ar dori sa joace diverse jocuri pe table, ca mereu are intrebari suplimentare la ore). Am concluzionat ca nu e chiar de rau inceputul si am promis ca vom incerca sa corectam debitul verbal a lui Andrei.

Lucrurile au decurs frumos vreo luna si jumatate, dupa care fiul nostru a inceput sa ne povesteasca cum este agresat verbal, mai intai, si apoi chiar fizic de un coleg. Coleg cu care incercase sa se imprieteneasca la inceput, fiind amandoi noi veniti in colectiv, dar limbajul si comportamentul schimbator al acestuia l-au facut sa se departeze. Numai ca acesta a inceput sa il jigneasca constant, sa spuna diverse lucruri despre el (de la faptul ca stie el stie ca Andrei a fost exmatriculat de la scoala la care a fost si ca era la un pas sa ramana repetent, pana la faptul ca vorbeste urat atat cu el cat si cu alti colegi). Noi am crezut ca sunt doar rautati copilarasti si ca cine are de auzit si de vazut va auzi adevarul, va vedea ca el nu este un copil rau. Dar nu! Lucrurile s-au degradat si multe evenimente au fost trecute cu vederea de catre diriginta, profesori si chiar conducerea scolii.

Pana nu a ajuns cu ochiul invinetit la cabinetul scolar nimeni nu a miscat un deget. Chiar si atunci, doar la insistentele noastre telefonice (eram plecati din tara cu diverse treburi) au fost verificate camerele de supraveghere si au avut loc diverse discutii cu cei implicati. Este adevarat ca la inceput au mintit incercand sa se acopere…dar adevarul a iesit la iveala. Si Andrei a fost apostrofat pentru ca s-a aparat, fapt care a creat pentru el un moment de blocaj emotional…

VA URMA…

În categoria Educatie, Info, Scoala | Etichete , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre Bulling

Bulling-ul in Scolile din Romania

Despre bulling in Romania

Bulling-ul in Scolile din Romania

Un subiect foarte dezbatut si, chiar la moda, in ultima perioada de timp este “bulling-ul”! Termen nou in viata noastra cotidiana, dar, ca si inteles si aplicare, este foarte vechi.

Dintotdeauna in scoala romaneasca sau la cluburile sportive sau in viata privata s-au petrecut intamplari care pot fi clasate in categoria bulling-ului. Amenintarile, batjocura, lovirile erau ori trecute cu vederea, ori categorisite ca fiind “copii obraznici” sau, cel mai grav si mai adesea, erau ascunse de persoanele vatamate. Rusinea de a povesti cele intamplate si faptul ca adultii nu credeau spusele copiilor au dus la creearea unor situatii dificile, uneori cu consecinte dramatice.

Dar, iata ca ne-am aliniat normelor europene si internationale, atat in felul in care gandim, cat si din punct de vedere legislativ. Din pacate, cu toate acestea, tot nu se face nimic! Si mai dramatic este atunci cand cei “mari”, cei care pot lua decizia de a opri si de a pedepsi aceste manifestari nu fac nimic!!!

Una dintre marile tragedii se petrece in mediul scolar, unde nu numai copiii se jignesc intre ei, se lovesc, se scuipa…, ci chiar si adultii (cadre didactice, parinti) iau parte la aceste evenimente, in mod activ sau tacit. Uneori inchid ochii, se intorc cu spatele, nu aud si considera ca nu s-a intamplat NIMIC. Alteori, instiga sau participa activ la acest proces, din care cel vizat iese de multe ori nu numai sifonat, suparat, cu psihicul daramat, dezamagit, ci si vinovat de ceea ce se intampla. Simpla lui prezenta ii atrage vina!!!! Degeaba avem paza in scoli (platita de noi parintii), pentru ca daca povestesc cele intamplate sau se implica prea mult risca pierderea locului de munca. Degeaba avem sisteme de supraveghere sofisticate: unele functioneaza, altele nu… Degeaba avem profesori de serviciu pentru ca dansii nu vad, nu aud!!!!

Ma intreb cum poti sa te plangi de salarii, de conditiile de munca, de elevi, de parinti, etc. cand tu, persoana responsabila de educatia copiilor, nu faci NIMIC! Elevii vorbesc urat in prezenta ta si tu nu auzi, faci diferente intre copii in functie de cadoul primit cu diferite ocazii: inceperea anului scolar, 1 martie, 8 martie, Paste, Craciun etc. Degeaba copiii au rezultate bune la invatatura, la campionate sportive, partea materiala acapareaza tot!

Cel mai bine ar fi sa vorbim, sa scoatem la lumina aceste cazuri fara frica notelor mici… pentru ca totul duce tot la presiunea asupra copiilor nostri.

Daca mi se permite un sfat: Parinti vorbiti cu fiii si fiicele voastre, cercetati si apoi faceti ceea ce este mai bine pentru linistea lor!

Din pacate, nu vorbesc doar din carti sau din auzite ci, chiar trecem printr-o situatie urata de acest gen si uneori cred ca sistemul de valori din invatamantul romanesc s-a schimbat in mod tragic si urat! Valorile insuflate generatiei mele au fost de mult târâte in uitare si atunci cand incerc sa le reamintesc intr-o discutie simpla sunt luata peste picior: “pe vremea dvs”!

In postarile viitoare va voi relata povestea noastra, felul in care am abordat noi situatia, modul in care am fost tratati, raspunsurile primite… Si asta pentru ca doresc sa nu ramanem doar un alt “fraier” pe lista unor persoane care, in aroganta lor,  cred ca lumea incepe cu ei si termina tot cu ei!

 

În categoria Educatie, Scoala | Etichete , , | Lasă un comentariu