Povestea noastra – partea 1

Despre bulling in Romania

Bulling in scolile din Romania

In  august 2018, in urma unor evenimente din viata noastra (mutarea intr-un nou cartier, scaderea nivelului salariului, diverse cheltuieli legate de sporturile practicate, etc.) am luat decizia ca fiul nostru Andrei sa mearga in ciclul gimnazial intr-o scoala de stat in sectorul in care ne-am mutat.

Ca fiecare parinte am mers  la diverse scoli din cartier si am intrebat despre conditiile de inscriere, am cautat sa vedem cum arata, cum se desfasoara activitatile (gen sala de sport, laboratoare). Am gasit scoli unde elevul trebuia sa aiba cunostinte de limba italiana sau spaniola, scoli mai apropiate sau nu de casa si am ales sa ne incercam norocul la o scoala care asigura: parcare, posibilitatea ajungerii cu un mijloc de transport in comun,  siguranta (paza si supraveghere video), recenzii bune despre activitati, promovabilitate, dar si apropierea de parcul unde Andrei mergea la antrenamente de fotbal.

Cu totii am pornit pe acest drum cu inima deschisa ca este un nou inceput. Este drept ca Andrei avea o reticenta din cauza faptului ca “reclama” scolilor de stat nu era cea mai roz, nu dorea sa se simta in plus. Zi de zi incepea sa se adapteze, uneori mai un pas inainte doi inapoi si asta din cauza faptului ca perceptia lui asupra a ceea ce trebuie sa se intample la scoala nu corespundea realitatii. Copiii care nu raspundeau la salut, micile barfe care ii faceau sa para la inceput de gradinita si pana la faptul ca usile de la toaleta erau pline de graffiti, ca lipsea hartia cu desavarsire si uneori si apa… L-am incurajat spunandu-i ca nu apa si hartia igienica ne fac oameni intelepti, ci informatiile pe care ni le insusim la scoala.

A reusit rezultate foarte bune la testele initiale (note de la 8,50 in sus) spre mandria lui si a noastra. Credeam ca astfel va fi apreciat atat de profesori, cat si de colegi, nefiind un elev care sa nu faca fata „pretentiilor” clasei (asa fusesem informati cand am primit hotararea de inscriere: ca este o clasa buna, cu pretentii ridicate). De cate ori avea ocazia ridica mana si raspundea la lectiile recapitulative din anii primari sau la noile lectii predate. La sedinta cu parintii am inteles care este treaba: parintii erau impartiti in grupuri care mai de care mai interesati de suprematia in ochii clasei, pareau ca o cunosc de ceva timp d-na diriginta…. Am cotizat fara comentarii la fondul clasei, suma care nu era chiar de colea (mai apoi am fost printre cei care au dat fara sa comenteze fondul scolii, chiar daca alti parinti, nefiind de acord, nu il dau). Am mers sa vorbim cu d-na diriginta la orele de consfatuiri, voiam sa vedem cum putem sa facem ca fiul nostru sa nu se simta neprimit in colectiv.

Mare ne-a fost mirarea cand am auzit ca este mai neastamparat, ca este perceput ca un copil care vrea sa dea replica tot timpul si mai ales ca elevii din clasa se plang ca ii sfideaza.  Prea se da destept, prea le stie pe toate…mananca floricele de porumb la scoala si bea suc (treburi nemaivazute si nemaicrezute in acest colectiv). Notele nu erau rele, putine, dar nu contau nicidecum in fata plangerilor colegilor: ca sta prea in fata in banca, ca trece pe langa banca lor si o atinge, ca sterge tabla cand este elev de serviciu si fetele ar dori sa joace diverse jocuri pe table, ca mereu are intrebari suplimentare la ore). Am concluzionat ca nu e chiar de rau inceputul si am promis ca vom incerca sa corectam debitul verbal a lui Andrei.

Lucrurile au decurs frumos vreo luna si jumatate, dupa care fiul nostru a inceput sa ne povesteasca cum este agresat verbal, mai intai, si apoi chiar fizic de un coleg. Coleg cu care incercase sa se imprieteneasca la inceput, fiind amandoi noi veniti in colectiv, dar limbajul si comportamentul schimbator al acestuia l-au facut sa se departeze. Numai ca acesta a inceput sa il jigneasca constant, sa spuna diverse lucruri despre el (de la faptul ca stie el stie ca Andrei a fost exmatriculat de la scoala la care a fost si ca era la un pas sa ramana repetent, pana la faptul ca vorbeste urat atat cu el cat si cu alti colegi). Noi am crezut ca sunt doar rautati copilarasti si ca cine are de auzit si de vazut va auzi adevarul, va vedea ca el nu este un copil rau. Dar nu! Lucrurile s-au degradat si multe evenimente au fost trecute cu vederea de catre diriginta, profesori si chiar conducerea scolii.

Pana nu a ajuns cu ochiul invinetit la cabinetul scolar nimeni nu a miscat un deget. Chiar si atunci, doar la insistentele noastre telefonice (eram plecati din tara cu diverse treburi) au fost verificate camerele de supraveghere si au avut loc diverse discutii cu cei implicati. Este adevarat ca la inceput au mintit incercand sa se acopere…dar adevarul a iesit la iveala. Si Andrei a fost apostrofat pentru ca s-a aparat, fapt care a creat pentru el un moment de blocaj emotional…

VA URMA…

Acest articol a fost publicat în Educatie, Info, Scoala și etichetat cu , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *